Zilele astea am cautat prin dictionar un verb pe care sa-l pot numi cu toata inima ,cel mai optimist,Cautarea a fost grea,iar alegerea dificila,insa n-o sa vi le aduc la cunostinta pe toate cele care mi-au trecut prin minte ... poate sa le vina si lor, intr-o buna zi, randul.destul sa spun ca sufletul meu neostoit si etern optimist , s-a oprit de buna voie asupra lui ,,a spera,,..Structurile cu inteles similar se refera la ,,a considera ca realizabila o dorinta,,a avea speranta,,sau,,a astepta cu incredere ,dar si mult mai colocvialul,,a treage nadejde,, . Teribil de frumoase mi s-au parut sinonimele |a nadajdui|pentru ca nu se poate romaneste fara slavoneste, a crede-petru ca nu se poate speranta fara credinta, a se astepta- pentru ca nu se poate nici fara rabdare.M-au luat insa prin surprindere doi termeni invechiti si folositi regional , precum a se ,,nadai,, si a ,,upovai,, care se adauga unei sfere sematice din care nu lipseste un substantiv feminin ciudat pe care nu l-as fi intuit nicicand-spera,,care se scrie E-ul cu codita deasupra.sinonima cu nadejdea si credinta,toate opuse disperarii si deznadejdii.
O sa ii las deoparte pe cei care sustin sus si tare ca sa speri ca prostul nu-i vre-o idee grozava-de parca sa nu maia stepti nimic ca desteptul-. O fi vr-o inginerie.
Mie nu-mi plac oamenii fara speranta , sincer, imi par mincinosi , ipocriti si lasi,pentru ca e mult mai greu sa speri ,riscand sa fi dezamagit si nevoit sa o iei de la capat,decat sa te blazezi pretinzand ca viata nu te mai poate surprinde.Nu-mi place plictiseala si nu-mi place atitudinea -ce te-agiti-..
Sperantele mele sunt motoarele mele,si nu ma refer aici la maruntisurile egoiste -.. pe care de ce sa nu spun ca le am..- ci la speranta aceea de zici ca or sa fie toate bune .
Par neajutorat si pocit atunci cand ma cuprinde deznadejdea,dar imi ingadui momentele de slabiciune pentru ca zace in mine stravechea credinta a dualitatii lumii in care ne-am nascut:
Nu pot bine in absenta raului,
Nu simt fericire fara rana durerii,
Nu stiu libertate fara cunoasterea marginii puterilor mele,
Acesta este motivul pentru care scurtele rataciri in labirintul spaimelor mele interioare n-au nimic de a face cu pierderea sperantei .
Eu raman , fara urma de-ndoiala , un om asteptand si muncind pentru linistea de maine, pentru implinirea in care am incredere.

Există păreri ce nu pot fi schimbate oricât le-ai învârti pe degete, oricât le-ai opri sonorul din minte. Le foloseşti ca pe-o lanternă în miez de noapte. Te sprijini de toiag – de voie, de nevoie.
Prinse într-un buchet, ale mele parcă sunt curcubee şi constat că se dizolvă în timp. Cumva-şi schimbă culoarea dar îşi păstrează gustul. Ca guma de mestecat din copilărie. Acum e verde, mai încolo ba e roz sau albastră, dar e aceeaşi. Îmi plac oamenii obsedaţi/frământaţi/inspiraţi de câte ceva. Nu contează ce anume le conturează nebunia (şi mă refer, bineînţeles, la piticii de pe creier şi la bâzdâci) atâta timp cât ele sunt alimentate cu şi din pasiune. Indiferent în cine/ce ai crede, consimţi în mod tacit la prinderea ta în lanţuri. Că sunt subţiri, de tinichea, de argint, definitive sau nu, asta e altă poveste. Ar putea fi chiar lanţurile în care te arunci ca să te salvezi, să te ţină într-un soi de ordine ce face parte din mii de alte ordini universale.

[img]http://freeland.forumotion.co.uk/[/img]

Cum poti explica dragostea in cuvinte ? Ce este ea ? Ce o declansaza ? De ce ni se intampla ?..De parca ar stii cineva

E...un drog.Un drog al sufletului. Apa,nu e drog. Aerul,nu e drog. Visele,nu sunt droguri. Si totusi nu poti trai fara ele. Iar dragostea e ca un vis. Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos,incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc, sa-ti continui visul ? Asa este dragostea. Dar ai reusit vreodata sa-ti continui visul? Nu;asa este si cu dragostea. Dragostea adevarata e unica si nu vine de doua ori. Totusi dragostea nu este doar vis si suflet. Din dragoste te schimbi. Fizic si psihic. Parca vezi lumea cu alti ochi.

Vezi lucruri minunate. Pe langa ele treceai poate zilnic si nu le vedeai. Lumea e mai buna, florile miros parca mai tare, pasarile canta mai frumos. Parca esti in extaz! Dragostea e cel mai puternic drog! Iar cand iubesti esti atat de sensibil/a la tot ceea ce te inconjoara. Nu te mai poti concentra la nimic. Ti-e dor de toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut sau nu. De mirosul ierbii proaspat cosite. De cantecul greierilor. De dormitul sub stelele aprinse. De razele orbitoare ale soarelui, sau de lumina blanda a lunii. De ploaia care-ti spala candva chipul de lacrimi, sau de fulgii de zapada pe care te tavaleai

Brusc,indiferent de cum erai inainte, te trasformi intr-o presoana mai buna..vei fi mai intelegator,vei avea mereu un sfat bun de dat si un umar de sprijin.. O "explozie" de bunatate are loc in inima ta..si,indiferent de cum iti va merge relatia, odata descoperita comoara din suflet,numita DRAGOSTE o vei imparti cu bucurie si neconditionat tuturor celor care iti ies in cale..Si pot vorbi la nesfarsit

Asta este dragostea..

Stii.. uneori imi doresc ca tu sa fi fost doar un vis...un simplu vis care sa nu-l pot exprima in cuvinte..cel putin din el ma trezeam, chiar daca nu o faceam cu zambetul pe buze...Ma trezesc printre cuvinte confuze si imagini difuze..iar rabdarea deja e in plus de mult timp..
Sa mai astept?
Ce?
De ce?
Si pentru ce?
...privesc cum toate se duc...si nu-mi pasa...
Incearca sa privesti si tu prin ochii mei...oare o sa vezi ce-am vazut si eu candva? oare o sa ai curaj sa spui adevarul...sau o sa te minti in continuare ca nu-ti pasa?
Stii? cineva mi-a spus ca fericirea e in mainile mele, ca inca pot sa fac ce vreau cu ea...sa nu o las sa scape...dar nu stia ca am mainile legate..

Si nu ma multumesc doar cu niste cuvinte aruncate-n gol, vreau faptee...si inca nu stiu cat sa-mi permit sa simt si cat sa evit...sa nu simt nevoia sa joc un alt rol...
Si dupa atatea...inca mai am un raspuns de dat...iar tu mai ai o intrebare de pus ...dar tu taci si ma zdruncina pana si urletul tau tacut...si tu n-ai nici un drept sa ma judeci...fiindca tu nu stii nimic...pentru ca tu nu stii sa simti...tu stii doar sa gandesti..

http://www.youtube.com/watch?v=EdaPzOp7Jso&feature=related

Am crezut ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.Dar acum nu mai cred nimic din toate astea.Am stiut ca daca cineva nu te iubeste asa cum ti-ai dori tu sa te iubeasca,asta nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul,iar eu te-am iubit.Dar nu ai acceptat sa vezi asta.Am invatat acum ca oricat de bun iti este un prieten,el te va rani din cand in cand,asa cum faci tu.dar trebuie sa ierti,ceea ce sunt dispus sa fac,dar,trebuie sa sti ca nu este de ajuns intotdeauna sa fi iertat de altii,trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insati.Cu totii avem cate ceva de invatat,chiar daca credem ca le stim pe toate,e bine sa acceptam in sinea noastra cand gresim si sa lasam sa ni se dea cate un sfat sau,sa mai lasam de la noi.o sa vedem la final ca ceea ce am decis sa facem si sa fim mai buni cu noi in primul rand,nu a fost deloc gresit,si ca de fapt,am invatat ceva,si putem impartasi reusitele noastre,si ca in final,a fost decizia corecta , inteleapta, si cea mai buna pt noi,hai sa nu repetam iar si iar aceleasi greseli,orgolii,mandrii,si sa fim noi,exact asa cum simtim,si cred ca numai asa,lasi omul sa te cunoasca cu adevarat,si doar asa,Noi Castigam.

Sper sa ai timp sa citesti candva asta,,Lari,,